Vreau să-ți mulțumesc că mi-ai fost alături, citindu-mi primul articol „Cine ești tu?”. Sper că am reușit să trezesc „Uriașul din Tine” (nereferindu-mă la colacul bombardat cu lipide care are rol de „protecție” împotriva apariției și dezvoltării abdomenului) și te-am făcut pentru cel puțin cinci minute să contemplezi asupra acestui aspect…

Într-o zi de sâmbătă, undeva pe la ora 17 „vegetam” (pentru mine acest lucru însemnând că mă jucam fifa ca un fanatic absolut declarat și condamnat al acestui joc) iar lângă mine se afla iubita mea. Spre deosebire de mine ea citea o anumită carte. Ar fi fost de bun simț să o asist, să mă relaxez, cultivez…nu să mă enervez că ratez din fața porții, dar asta e altă poveste. Revenind la „oile noastre”, la un moment dat se oprește din citit și mă întreabă „Auzi, Sebi, care este lucrul de care ești tu cel mai mândru?” Liniște totală…

Aproximativ vreo 10-15 minute nu am mai spus absolut nimic. Am „căzut” pe gânduri și tot am început să mă afund și să mă afund… I-am răspuns până la urmă că NU ȘTIU, dar VREAU… totuși să analizez evenimentele din viața mea și poate ajung la o înțelegere cu eul meu și cădem amândoi de acord că poate, poate merită să fim mândri de ceva anume. Ghici ce?! Nici până acum nu pot să răspund, efectiv consider că nu există nimic în momentul de față de care să fiu cel mai mândru. Nu am realizat nimic notabil ca să am „aroganța” de a-mi permite „să îmbrățișez cu brațele deschise” acest sentiment care poate hrăni egoul interior atât de „înfometat” de validare.

După câteva zile de contemplare asupra acestui aspect am reușit să-mi dau un răspuns care să îmi poată umple jumătatea paharului. Am reușit să realizez faptul că va veni momentul când o să  umplu și cealaltă jumătate a paharului, dar va necesita timp și multă muncă…

Totuși, pot spune că sunt mulțumit sau să o țin în tendința subiectului (pot spune că sunt mândru) de mai multe aspecte din viața mea. Am o familie care mă susține în tot ceea ce fac, indiferent dacă îmi înțeleg sau nu alegerile făcute (iubita mea este inclusă tot în familie chiar dacă „cerneala nu îi ține de cald  foiței legale” și a întregii birocrații). Am prieteni cu care „vibrez” la aceeași frecvență și sunt mândru că am reușit să-i dau afară pe cei toxici din viața mea cărora, totuși, ar trebui să le mulțumesc că mi-au oferit și ei o anumită lecție de viață (aplauze și pentru ei că doar nu s-au „sufocat” degeaba).  Sunt mândru pentru faptul că pot și eu la rândul meu să le fiu alături prietenilor mei în cele mai frumoase momente din viața lor și vice versa. Mi-au confirmat de multe ori că eu chiar am un rol important în relația cu ei (sper că îmi permiți să-i ofer egoului meu o piñata să se bucure săracul, e puțin mai alintat decât ar trebui și îmi este milă).

M-am validat destul din exterior, dar nu am spus nimic de mulțumirile mele interioare sau mai bine zis de „mândriile” mele. Vreau să-mi transmit că am atins un nivel de empatie pe care nu-l aveam acum câțiva ani care m-a ajutat să realizez că nu doar eu am dreptate și că nu doar opinia mea este cea mai importantă și cea mai corectă. Am să continui să dezvolt acest aspect al vieții mele pentru că fără el nu aș fi ceea ce sunt astăzi și fără el nu ar exista nici Sophies (de care sunt foarte mândru că am reușit să-l creez după multe „abandoane du tramvaie” și frica care mă oprea să-l continui). Vreau să se dezvolte cât mai mult această calitate pentru ca apoi să pot răspunde la întrebarea iubitei mele cum se cuvine.

Vreau să-ți mulțumesc că mi-ai fost și că îmi ești în continuare alături. Ți-ai „răpit” câteva minute din viața ta și mi-e imposibil să nu apreciez acest gest incredibil de important pentru mine.

Tu de care lucru ești cel mai mândru?